Într-o conscripţie din 1758 a Eparhiei Timişoarei, se preciza că preotul Nicolae Popovici din Căpâlnaş a învăţat carte la Sebiş. Aceasta ar fi prima mărturie despre începuturile şcolii în Sebiş, însă despre o activitate şcolară organizată se vorbeşte abia din 1872, după cum arată o altă conscripţie aflată în arhivele Voivodinei de la Karlovitz. În anul 1793 învăţătorul Teodor Vesa a predat la şcoala din Sebiş după ce timp de 7 săptămâni a urmat cursurile de metodică organizate la Oradea. Din documente mai aflăm că în anul 1811 un număr de 20 de copii frecventau cursurile şcolii din Sebiş. Un alt învăţător, Tomuţa Simeon, preda citirea şi scrierea, exprimându-se bine şi în limba maghiară. În 1818 cursurile şcolare sunt predate de Marcu Vesa, învăţător cu un stadiu de 2 ani în învăţământ. În 1806 învăţător era Ion Lovici, iar în 1811 învăţătorul Tomuţa Simeon avea un număr de 20 de copii care frecventau şcoala. Între anii 1818-1822 învăţător este Marcu Vesa cu un stadiu de 2 ani în învăţământ care vorbea bine limbile română, sârbă, maghiară, fiind apreciat pentru activitatea didactică.

Învătătorul Patriciu Covaciu în mijlocul elevilor, în anul 1908

În toamna anului 1822 frecventau şcoala 29 de băieţi şi 5 fete. Atunci director şcolar local era Atanasie Botko. Dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi dascăli ai școlii amintim: preot învăţător Gheorghe Vesa(1834-1835), învățător Moisă Popovici (1835-1837), învățător Moisă Magdu (1837-1838), învățător Ion Păcurar (1838-1840), învățător Ioan George Sumandan, (1840-1842), preot învățător Teodor Vesa (1842-1843), învățător Moisă Golombas (1843-1846), învățător Nicolaie Bucatoş (1846-1849), învățător Simeon Tomuţa(1849-1851), învățător Ioan Şerb(1851-1853), învățător Nicolae Tomuţa (1853-1858), învățător Ignatie Stoica (1858-1859), învățător Ioan Selejan (1859), Ioan Filip (1838-1914) – învăţător şi cantor la biserica şi şcoala din Sebiş, Nicolaie Boşcai (suplineşte pe Filip Ioan între anii 1881-1882), Alisiu Popa (suplineşte pe Filip Ioan între anii 1884-1885), Patriciu Covaci (1876-1954) – în anul 1918 conduce delegaţia Ineu-Sebiş la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, învăţător şi cantor la şcoala şi biserica din Sebiş, s-a născut în localitatea Neagra.

Învățătorul Vîneață Spiridon – Iunie 1933 – 47 elevi

În condiţiile anilor `50, se discuta despre înfiinţarea unui liceu în Sebiş şi se creează un comitet de iniţiativă alcătuit din dascăli şi oameni de frunte ai localităţii. Aceştia au contribuit cu substanţiale sume băneşti şi au mobilizat pe toţi cetăţenii din zonă; Fabrica de cărămidă Corneşti (Bârsa) a lucrat peste orele de program pentru a putea oferii şcolii 100.000 de bucăţi de cărămidă; muncitorii de la ” Sebişeana „, prin muncă voluntară, au confecţionat binale şi mobilier pentru câteva săli de clasă. Cu abnegaţie au răspuns iniţiativei şi oamenii din zona limitrofă: Dezna, Zugău, Rănuşa, Moneasa, Prunişor, etc.

Școala Primară Națională Română

Astfel, în anul 1959 a luat fiinţă Şcoala Medie din Sebiş, prima unitate de acest fel de pe cursul mijlociu-superior al Crişului Alb, care avea in total 18 clase, 460 de elevi şi 21 de cadre didactice, care a funcționat în actuala cladire a GPP de pe strada Castanilor.

În primăvara anului 1960 a început construirea noii clădiri (LICEU) iar la 1 sept 1961 atât elevii de la Școala elementară de 7 clase, precum și elevii din Școala Medie (liceu) se mută în noua clădire.